Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2017

O victorie cat o istorie

Daca in debutul visului american, frica de adversar si in consecinta, de rezultat a fost cuvantul care a caracterizat in mare masura jocul echipei noastre nationale impotriva columbienilor lui Carlos Valderrama, in optimile de finala starea de spirit din sanul echipei nationale si probabil si asteptarilor celor de acasa se schimbase. In ultimul meci din grupa, odata cu golul din unghi inchis marcat printre picioarele lui Tony Meola (SUA), de Dan Petrescu, se ridicase presiunea de pe umerii tricolorilor. Din punct de vedere sportiv egalasem performanta de la mondialul din 1990, acolo unde am fost eliminati de Irlanda, dupa faza grupelor la loviturile din departajare, iar in fata noastra se aseza Argentina, nimeni alta decat vicecampioana mondiala, iar din acest moment tot ce se realiza nu era nimic altceva decat un bonus sportiv pentru generatia de aur.

Chiar daca am trait dusul rece cu Elvetia (1-4), exprimarea in joc a echipei nationale si abordarea tactica gandita pe parcursul turne…

Romania – Columbia 3-1. Visul nostru? Drama lor

Daca ma gandesc la primul sentiment pe care l-am avut noi ca natie la debutul visului unei nopti de vara a fost frica. In toiul noptii, atunci in vara lui 1994 in orasul ingerilor, echipa nationala a Romanei isi incepea aventura americana. In fata tricolorilor se aseza o alta tricolora: Columbia lui Carlos Valderrama. Principala favorita la titlul mondial dupa aprecierea lui Pele si una dintre principalele candidate dupa cronicarii sportivi ale acelor vremuri, datorita campaniei de calificare in care invinsese Argentina lui Maradona fara drept de apel  la Buenos Aires.

In momentul intonarii imnurilor in sentimentele mele de tanc, frica se ameliorase. Baietii nostri pareau calmi, stapani pe situatie dar in acelasi timp le transmiteau celor de acasa care-i priveau o stare de emotie pozitiva. Insa cand camerele de luat vederi au fost mutate pe adversari am fost cuprins de o panica. Ai lor, datorita staturii impunatoare erau infioratori iar in privire nu se putea citi nimic altceva decat …